A fost odata…

Posted: 11 octombrie 2011 in Uncategorized

Dupa cum spune si titlul a fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi nu s-ar povesti. O fata… EU. Si acestea fiind spuse ma intorc la ale mele dar nu inainte de a va lasa sa vizionati un videoclip al unui artist pe care eu una il indragesc foarte mult, dar foarte mult.

Puscifer – Man Overboard

 

Creative Monkeyz…

Posted: 10 octombrie 2011 in de pe net adunate
Etichete:, ,

Pentru toti cei care isi doresc sa vada un film si nu au la indemana decat youtube si trailere americane, va anunt cu mandrie ca cei de la Creative Monkeyz au scos o noua „eminiune” pe numele ei mioritic 3Lăr, o emisiune cu umor iesit din comun, dupa cum ne-am obisnuit de altfel cu robotzi, care face praf orice trailer americanesc. Ca sa va fac o mica idee despre ce se intampla si vorbeste voi scie doar cateva replici din episodul 3.

-exploratori vaginali

-bungee jumping cu elasticul de la chilotii

-caini comunitari pe steroizi

-oameni fugariti de flora si fauna

-splendoare degerata

-plecati cu chuck norris sa predice in pustiu

-sailor moon la concurs de pedichiura viteza.

Pentru mai multe vizionati si celelalte episoade.

ENJOY

http://creativemonkeyz.com/la-cafea/3lar-03/

IMI CER SCUZE DAR SE INTAMPLA NISTE INTAMPLARI INTAMPLATOARE CARE MA DEPASESC SI NU IMI POT EXPLICA DE CE NU S-A UPLOADAT VIDEOCLIPUL.

9GAG

Posted: 10 octombrie 2011 in de pe net adunate

Tot colindand eu internetul am gasit un site, directionata de pe site-ul celor de la Creative Monkeyz, care este un fel de wikipedia a gafelor, pozelor, posturilor si a ce mai vreti voi. Prima impresie a fosT wwwooowww si Hahahahahahahahaha nu puteam sa ma opresc din ras, asa ca m-am gandit sa imi impart activitatea din fiecare seara cu voi, dragii mei.

Tastati linkul in Google:

http://9gag.com/hot/3

 ATENTIE CREAZA DEPENDENTA.

Nu imi vine sa cred…

Posted: 8 octombrie 2011 in Uncategorized

Este prima data dupa luni de zile cand intru pe blog. Sincer ma gandeam ca  mai am contul, credeam ca a fost sters sau blocat sau mai stiu eu ce, dar nu ma asteptam sa ma mai pot loga. Deci am revenit. Sa respir ca parca sunt al maraton, am multe sa povestesc nu stiu cum o sa le povestesc eu ca am obiceiul sa scriu ca voi umple paginile blogului ca apoi sa dispar in neant. nu mai promit nimic ca se vede treaba ca nu ma pot tine de promisiune si daca o sa mai mint mult o sa ma ia de urechi fetele. Asa ca.

Salut si la revedere. :))

 

Revenire…

Posted: 7 februarie 2011 in prezent si viitor, Uncategorized

Stiu ca nu am mai scris de mult dar s-au intamplat atat de multe in viata mea in ultimul timp incat acum vazandu-ma in fata calculatorului si a foii goale nu mai stiu cu ce sa incep. Bineinteles trebuie sa incep cu ceva usor, de fapt trebuie sa incep cu inceputul. Asa ca voi incerca sa scriu, nu voi putea zilnic, dar cu regularitate si voi povestii pataniile mele din ultimul timp.

Deci ziceam sa incepem cu inceputul nu-i asa???? Pai mi-am gasit de munca. UUUUUUUUUUURRRRRRRRAAAAAAAA. Nu ca am reusit eu vreo performanta si am gasit un loc de director adjunct. Ce nu am voie sa visez??? Dar cel putin mi-am gasit pentru moment o ocupatie, nu de alta dar incepusem sa dau in alte alea din cauza lipsei de ocupatii. Si iata-ma acum intrata in campul muncii si nu oriunde, va rog frumos, in pitorescul Calarasi. De ce il descriu asa??? Simplu. Habar nu aveam eu unde e Calarasul pana sa vin aici, bine stiam ca e in sud-estul Romaniei nostre dragi si cam atat. Cand mi-am gasit de munca aici si am inceput sa imi fac bagajele imi imaginam ca ajung intr-un loc ca in vestul salbatic american, cu pale de vant care se rostogolesc batute de vant prin centrul orasului, cu oameni sperioasi care la cel mai mic semn de pericol se baricadeaza in case. Stiu am exagerat ca mi-am imaginat asa ceva, in pana mea pana si Africa este mai civilizata fata de ce gadeam eu, asa ca din acest punct de vedere pot spune ca am avut o surpriza, oarecum, placuta. aaaaaaaaa. Ce mi-am gasit de munca???? Dispecer la o firma de protectie si paza. Pana sa vin aici nu stiam ce dracu e ala dispecerat, nu stiam sa fac diferenta dintre o tomfa si un baston(daca nici voi nu stiti e e aia tomfa va spun eu: este tot un baston dar in plus are un maner penpendicular pe corpul bastonului), cum se verifica un pistol ca sa vezi cate gloante are, ce zgomot asurzitor se produce cand iese glontul de pe teava, ce mai nu pusesem in viata mea mana pe un pistol si nici pe un spray paralizant, deci am invatat lucruri pe care inainte nu de a ajunge aici. Pe langa atatea nutati in viata mea am avut norocul sa dau peste oameni de miliane care m-au primit cu bratele deschise si intr-un mod in care nu ma asteptam. Atat pentru moment. V-am pupat pe toti. 

A stii sau nu

Posted: 7 octombrie 2010 in Uncategorized

Intotdeuna mi-a placut sa cred ca pot “citi” oamenii, si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca de fapt nu este asa.  Dar vroba aceea a gresii e omeneste. In fine. Pana mai deunazii ma vedeam cu un baiat. Adica vorbeam la telefon si toate cele si incepuse sa imi placa, asta cand eram la Brasov. Adica cat am stat acolo el ma suna aproape zilnic si stateam ceva de vorba, si nu eram in aceasi retea(o sa vedeti mai incolo de ce am specificat acest lucru). Apoi a venit ziua nefasta in care m-am mutat la tara la verisori(nu mai conteaza de ce) adica aproape de el(literalmente aproape la vreo 10 minute). Daca atunci cand stateam la Brasov imi reprosa ca stau departe si ca ii e dor sa ma vada, acum insa constat cu stupoare ca ma suna(si culmea cum suntem in aceasi retea, eu am facut “sacrificul”) si ne vedem de mai putine ori decat atunci, paradoxal.

Eu sunt o fata mai de moda veche. Adica imi place sa fiu curtata. Invitatii in oras(aici sat), la o plimbare, chestii de genul. El ma inviatat o singura data in sat(abia venisem din Brasov, deci ii era dor de mine, cred), ne-am plimbat, am baut un suc si ma condus acasa. Super. Dupa cateva zile vine pe la mine sa stam de vorba si nu stiu cum vine vorba si imi zice :”Mai ti minte seara in care am fost noi la pizza???”. Pizza??? Ce pizza??? Noi am fost la suc. Poate confunda fata, gandesc eu si ii spun el negand.

Trec vreo doua luni de cand sunt venita aici si nu ma invita nicaieri(de atunci). Doar ce ma trezeam ca imi dadeam sms ca vine sa stam de vorba(cand venea sa stam de vorba stateam la poarta, eu nu mai am varsta sa stau de vorba cu baietii la poarta) si atat, nici de sunat nu mai suna, doar bip si sms(si suntem in aceasi retea).

Intr-o seara vine sa stam de vorba si in timpul acesta ma suna prietena mea, raspund, vorbesc repede cu ea si inchid. Imi ia telefonul si cum eu aveam cod de securitate pe el, flacaul incepe si tasteaza acolo la intamplare, eu ii zic ca e numele meu si idiotul tasteaza si imi blocheaza telefonul. Ne despartim, adica fiecare la casa lui fara sa ca eu ii reprosez ceva de “brava” fapta. Vin in casa si incep sa intru pe tot felul de site-uri ca sa imi deblochez telefonul(eu am toate numerele salvate in memoria telefonului) si nu reusesc, apoi intru pe alte site-uri sa ii dau reset(na zic ma risc sa pierd tot ce am in telefon dar macar sa-l pot folosi pe viitor) si dai si tasteaza in acelasi timp cate 5-6 taste ca de asa se cerea. Mai aveam putin si plangeam de ciuda ca pierd telefonul(si nici macar nu-mi place, dar e cadou de la mama si nu pot sa-i frang placerea) si tot ce aveam pe el, dar intr-un final, evrika, il fac. A doua zi imi rimite sms: “ Ce faci? Ti-ai facut telefonul? Pwp” Asta-I sms??? Unde sunt scuzele de rigoare??? Si ii raspund inapoi povestind ce am patit. La care el: “mai bine nu puneam mana pe el”. WTF.  Asta-i retard ??? Unde dracu sunt scuzele???? Si ma enervezi si inched telefonul vreo doua zile. Stiu am exagerat. Se mai intampla sa mi se puna “capsa” si sa o iau la “padure”. Dar mi-am revenit si mi-am cerut scuze pentru comportament explicandu-l tot odata. Si el tot nu isi cere scuze.

O alta gafa. Eram la Campina, tocmai iesisem de la doctor care imi spusese ca am tahicardie si ca peste doua saptamani sa imi fac analize sis a merg la consult ca sa is idea seama ce a dus la aceasta boala. Pentru ce-i ce nu stiu tahicardia inseamna ca iti bate inima mai repede decat lumitele normale. Dupa cum spuneam iesisem de la doctor si ma suna el. Ii zic ca sunt suparata ii explic de ce, mai vorbim cateva minute si apoi inchidem. Dupa vreo doua minute primesc sms de la dansul: “Mi s-a parut ca erai cam suparata la telefon.” Pe bune??? WTF. Nu imi venea sa cred. Asta-i prost??? El inca nu isi ceruse scuze ca imi blocase telefonul.

Eram tot la campina si mi se inchisese telefonul pentru ca nu aveam baterie. Si ma suna domnisorul pe celalalt si raspund. Vorbesc cu el si imi zice ca daca am pe altul sa ii spun. I-am explicat pentru a mia oara ca daca eram cu altul nu il bagam in seama. Nu sunt genul acela de fata. Nu stiu cu ce fufe a fost el dare u nu sunt asa, punct. Si il intreb de ce imi reproseaza asta de cate ori se supara pe mine??? I-am date u ceva de inteles si nu mi-am dat seama??? El imi zice ca nu si dupa prelungile mele insistente cedeaza si imi spune ca i-au spus lui niste baieti ca eu sunt putin cam ….(se intelege) si culmea acesti baieti sunt dintru sat in care eu nu cunosc decat un singur baiat care este var cu mine. Si il intreb daca i-a crezut el zice ca nu si nu imi vine sa cred  ca minte asa nonsalant. Pai daca nu crezi de ce imi reprosezi??? De ce bati apropouri??? Eu ti-am oferit toata increderea mea de care tu ti-ai batut joc. Asa ca dupa cateva zile in care m-am gandit serios ce am de facut ii dau sms si ii spun ca vreau sa vorbim si m-am despartit de el, punct. Cand sa ne despartim imi zice el mie ca imi da o saptamana de gandire. WTF. Baiatul asta-I pe bune??? Eu ma despart de el si el imi da o saptamana de gandire pe un ton care suna a ultimatum. Nu sa rasturnat caruta cu prosti la mama in poarta.

Toati barbatii spun ca noi suntem o enigma si ca nu ne inteleg. Dar ei??? Cine dracu ii intelege???  Noi nu vrem de la ei decat lucruri simple care se reduc la romantism si vrem ca un barbat sa fie barbat, nu un marlan de doi bani. E chiar asa de greu de inteles??? Eu zic ca nu.

Tristeti

Posted: 6 octombrie 2010 in trairi si alte bazaconii

Zilele acestea au fost triste rau de tot. Am avut doua decese in familie. Am asistat la un priveghi si o inmormantare si am constat in ambele cazuri ca imi este frica de morti – de fapt sa ii privesc – ceea ce nu imi vine sa cred. Adica sunt constienta ca moartea este un aspect natural al vietii, ne nastem – traim – murim, un ciclu absolut normal. Asa ca stau si ma gandesc de ce mi-a fost frica sa ma uit la ei??? Nici nu stiu ce a fost cu mine pentru ca ma lua cu ameteli si imi simteam inima ca imi iese din piept si acum incerc sa(ma) inteleg pentru ca eu eram ferm convinsa ca nu imi este frica de moarte si iata ca ma “panichez” la o simpla inmormantare. De ce??? Ma intreb eu astazi. De ce??? Raspunsul meu ar suna cam asa: “Pentru ca nu ai realizat nimic in umila ta viata”. Ok am facut o facultate. Si??? Nu ma ajuta la nimic, sunt inca somera fara speranta de a gasii ceva in viitorul apropiat. Se spune ca e bine sa iti traiesti viata la maxim si sa lasi ceva in urma ta. Eu nu mi-am trait viata, sunt prea timida si tematoare ca sa incerc sa fac ceva nebunesc si sa ies in evident, eu sunt cenusiul dintr-o mare de culori, pe care nimeni nu o baga in seama si ma complac in acesta stare, chiar daca uneori ma intreb : “Daca as fi fost altfel sau as fi actionat, in anumite moment din viata mea??? Cum ar fi fost acum???” Dar bineinteles ca acum aceste intrebari nu isi au rostul pentru ca nu am ales si nu am facut altfel. Alegerile pe care le-am facut m-au dus aici unde sunt acum si nu pot schimba asta acum. Si acum sa revin la ce spuneam mai devreme eu nu mi-am lasat “amprenta” in aceasta mare lume, imi doresc o familie, sa am copii, imi doresc ca oamenii din jur sa se bazeze pe mine si sa stie ca sunt acolo sa-i ajut dar deocamdata eu sunt blocata ca sa ma salvez pe mine de la o viata cenusie si nu stiu cum. Ma sperie faptul ca nu stiu, si nu imi place aceast sentiment de neputinta, ma deprima fapt ce ma face sa ma simt si mai neputincioasa, si urasc acest lucru…. Urasc…



Tehnologie Dulce-Amara

Posted: 28 august 2010 in prezent si viitor

In prezent au aparut tot felul de gadget-uri care mai de care te imbie si ai atatea locuri si lucruri pentru care poti opta incat ajungi in imposibilitatea de a fi in stare sa-ti alegi ceva, pana si cand iti cumperi un telefon iti e greu sa te decizi, sis tai si cauti poate lunii de zile pana gasesti ceva pe placul si vezi la altul ceva si mai si decat ai tu si parca acel ceva al altcuiva este mai bun decat al tau si ti-ar fi mai folositor tie si culmea, ca este posibil, sa fie mai ieftin decat dracia ta site oftici, bineinteles. Care este primul gand de-ti trece prin minte??? Eu una ma gandesc automat sa-l vand pe al meu si sa imi iau si eu unul si astfel am constat cu stupoare ca nu-ti poti vinde a ta scula de telefon, in cazul meu, decat la jumatate de pret, sit e oftici si mai tare, mai ales daca tu ai investit in al tau telefon cumparand pentru el casti, card de memorie si alte accesorii de telefon, pe care tu nu le poti folosi la un altul din simplul motiv ca acesta pe care il ai este deja deposit. Cum pana mea sa fie deposita tehnologia telefonului meu daca il am cumparat de 2 lunii??? OK. Inteleg ca la meu telefon a fost lansat oficial acum 2 ani si jumatate, sau ceva de genul, dar da-o in masa de treaba telefonul “nou” pe care doresc sa-l achizitionez a fost lansat acum 2 ani eci cu o jumatate de an mai nou decat asta. Telefonul pe care  mi-l doresc de 2 ani, cam atat are de la lansare, este un Nokia 5800 XpressMusic, dar bugetul meu nu permite o asemenea investitie si raman doar cu visul, jindul si ciuda cand vad la altul. Si ca tot am ajuns la telefoane Nokia mai am o nelamurire, daca acest superb telefon, parerea mea, este fabricat in Romania, mai exact langa Cluj, de ce este mai scump la noi decat, nu stiu sa zicem italieni??? Am un telefon Nokia, tot xpressmusic(acela care e cam cu jumatate de an mai “batran” decat 5800) luat de maicamea, din Italia, la liber, mai iefttin cam cu 30% decat cel din Romania, la abonament. Si nu numai telefoanele sunt scumpe la noi si notebook-urile si acccesoriile aferente acestora, si multe altele, pana si jocurile gen Guitar Hero, God of War sau Prince of Persia, sunt mai scumpe la noi. De ce totul este mai scump la noi??? Dar ce s-a “rasturnat carutele cu prost”i la hotarele tarii noastre??? Si colac „peste pupaza” a mai venit si criza asta financiar-economica care a determinat “dragul” nostru guvern sa impoziteze totate veniturile, dar asta e alta “mancare de peste” despre care vom vorbi mai pe larg in zilele ce vor venii cand voi mai suparata pe ai nostrii drag(c)i conducatori. Si cu jindul ramas de pe urma acelui telefon (daca e sa fac o paralela intre el si acesta pe care-l detin nu sunt diferente mari doar ca acela are touchscreen, wi-fi, system de operare, gps si o camera in plus) va spun sa traiti bine vorba sloganului electoral cu o diferenta eu chiar va doresc asta.

Va las sa vizionati un clip cu un viitor telefon Nokia…


Super, ultra, mega extra tare.

Familia mea…

Posted: 22 august 2010 in Uncategorized

Nu stiu alte famili cum sunt sau cat de mari sunt dar a mea este destul de mare. Bunica mea( are 87 ani) a avut la viata ei 13 copii (mereu glumesc ca avut echipa de fotbal si rezerva pentru portar), din care unul a murit la cateva saptamani, in schimb ceilalti sau facut mari si la randul lor au avut copii si nu s-au multumit cu unu sau doi ci au avut, bine nu ca bunica 12, cate 3,minim 3, 4 sau 6. Asa ca faceti voi calculee cati veri si verisoare am eu. Mama mea a fost mezina, singura care e  avut un singur copil, pe mine, lucru care nu mi-a convenit niciodata, asa ca eu am si nepoti mai mari, atat in varsta cat si in inlatime. Este frumos sa ai o familie numeroasa dar nici chiar asa. Din cauza ca suntem multi nu ne putem starnge toti la gratar vara ci asa pe „bisericute”, doar la nunti ne strangem toti si e atata voie buna incat ne ajunge pana la urmatoarea nunta. Uneori este trist ca ne intalnim atat de rar dar ne trece, oricum suntem multi si nu apucam sa ne ducem dorul atat de mult.

Azi ne-am adunat, o farama din cati suntem, si am facut un gratar stins cu o bere rece de la frigider si cu bucuria revederi.Cand au loc astfel de revederi, si daca este la tine acasa (eu nu sunt oricum la mine acasa ci la varamea Diutza), este loc de multa, dar multa treaba si istovitoare, pentru mine care-ia nu-i place sa faca treaba, dar apoi vin toti te asezi la masa si le vezi fetele fericite si le asculti glumele si te bucuri pentru efortul facut. Viata este frumoasa si este si mai frumoasa cand ti-o petreci alturi de cei dragi.

Simtiri….

Posted: 20 august 2010 in trairi si alte bazaconii

Azi sunt EmO deci……………………………………. ma flagelez(pedeapsa aplicata in antichitate si evul mediu.)

Apparat – You Don’t know Me